La sfârşitul secolului XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea, a fost o mişcare semnificativă într-un număr de ţări în favoarea recunoaşterii căsătoriilor civile ca un drept care ar trebui extins la toţi cetăţenii fără a discrimina bazat pe orientare sexuală. Căsătoriile civile aduc cu ele o serie de drepturi, inclusiv securitatea socială, asigurări de sănătate, beneficii la impozit, moştenire etc.           

Dar, în Republica Moldova în Codul Familiei din 26.10.2000, Titlul II Căsătoria, Art.15 Impedimente la căsătorie, (1) Nu se admite încheierea căsătoriei între:(h) persoane de acelaşi sex.    

        „Oleg şi Andrei sunt cei doi băieţi care şi-au jucat nunta nu demult în clubul de noapte Star Trak în timpul Festivalului LGBF 2007…” Astfel începe povestea celor doi băieţi gay. „Oleg are 33 ani şi vine la pride-urile organizate la Chişinău încă de la prima ediţie. Acolo l-a văzut pe Andrei. Oleg este istoric şi după terminarea facultăţii preda istoria universală. Acum este angajatul unei companii de construcţii. El este coordonatorul regional al asociaţiei LGBF-LIGA din Nikolaev. Andrei are 25 de ani şi este din Dănceni, raionul Ialoveni, a învăţat de sudor-electrician.” Deci, dacă privim atent biografia lor, băieţii sunt nişte oameni ca toţi noi ceilalţi, cu specialităţi însuşite şi ocupaţii. Faptul că au o altă orientare sexuală nu ne îndreptăţeşte de ai considera diferiţi.          

  „Andrei a cumpărat, o dată, din întâmplare, revista „Oglinda” şi a înţeles că nu este singur.” De fapt, poate fiecare dintre noi are ceva de spus sau poate că ar vrea „altceva” de la viaţa sexuală, dar îi este frică să o spună, să recunoască, pentru că noi, de fapt, am fost educaţi altfel. Am fost învăţaţi că celula de bază a societăţii o reprezintă familia, care este formată dintr-o femeie şi un bărbat. Şi mai ales că gara lumii nu poţi să o astupi. Precum vedem şi cazul lui Andrei. „…mama era sunată de către vecini şi cunoscuţi care spuneau: Liuba ai văzut cum s-a însurat fiica ta?” Mama plângea şi îşi făcea griji pentru mine.” Aici cunoscuţii au făcut o mare greşeală spunându-i mamei lui Andrei această veste, pentru că reacţia ei a fost negativă. În asemenea situaţii trebuie să fim foarte atenţi, cui şi ce spunem. Cel mai bine ar fi să nu ne implicăm. Este viaţa lor şi ei sunt în drept să facă ce vor cu ea. Corect ar fi fost ca, chiar el, fiul Andrei, să-şi informeze mama, să nu lase ca situaţia să degradeze până în punctul când cunoscuţii îţi informează apropiaţii cu fel de fel de chestii, care până la urmă pot fi doar nişte bârfe. Un plus în istoria aceasta a fost faptul că sora lui Andrei, care locuieşte în Italia şi care are viziuni democratice, s-a implicat şi şi-a liniştit mama.      

      Multe state au făcut din aceste căsătorii un business veritabil. Statele care au legalizat căsătoria gaylor au mult de câştigat de pe urma acestora. Voi da aici un exemplu: „În anul curent mii de cupluri gay din Massachusetts şi alte părţi sunt gata să-şi lege soarta în Bay State. În acest fel ei vor injecta sute de milioane de dolari în industria căsătoriilor şi industriile adiacente, inclusiv turismul şi călătoriile.” Ar fi o soluţie şi pentru Republica Moldova. Din moment  ce nu chiar atât de multe state au legalizat aceste căsătorii, dacă ţara noastră ar înţelege şi ar fi de acord cu aceasta, atunci multe cupluri, din diferite părţi ale lumii, ar veni aici pentru înregistrare şi şi-ar uşura buzunarele de niscaiva dolărei şi în bugetul nostru. Dar, aceasta până la urmă, rămâne doar o propunere.    

         Nu am nimic împotriva minorităţilor sexuale atâta timp cât ei îşi văd de viaţa lor şi eu de a mea. Dar mă gândesc  la copii. De unde vor lua ei copiii? Îi vor înfia? Dar dacă ajungem în timpurile când ne vom cupla fete cu fete şi băieţi cu băieţi atunci, de unde va continua viaţa pe pământ?