Pe 6 decembrie şi-a reluat şedinţele Atelierul de Dramaturgie Contemporană al Teatrului Naţional „M. Eminescu”. În cadrul atelierului coordonat de Irina Nechit sunt citite piese noi ale dramaturgilor autohtoni de către actorii trupei eminesciene, nu mai puţin importante fiind comentariile pe marginea textului. Obiectivul dialogului este acela de a provoca un schimb de opinii privind calităţile şi defectele piesei citite şi de a pune în evidenţă raportul dintre text şi scenă.
Fiecare autor vrea să emoţioneze, să şocheze sau să pună publicul pe gânduri. După cum a mărturisit Alexandru Buruiană, scriitor din generaţia 2000, piesa căruia, intitulată „De cealaltă parte a biroului”, a fost citită joia trecută în sala studio „V. Cupcea” a Naţionalului, el a scris această lucrare dramatică inspirându-se din realitate, şi anume din interviurile la care a fost invitat de mai multe firme atunci când se afla în căutarea unui job. Până la urmă, nu şi-a găsit o slujbă potrivită, care să fie şi bănoasă, angajatorii l-au refuzat cu amabilitate, în schimb, Alexandru i-a portretizat cu ironie şi pe alocuri cu sarcasm în textul lui, ce are afinităţi cu teatrul absurdului. A. Buruiană a participat cu piesa aceasta la un concurs pentru o bursă de rezidenţă de 5 luni la Centrul de performance de la Recollets, Franţa, ajungând în finală (textul lui s-a clasat printre primele 14, din numărul total de 65 de lucrări ale tinerilor autori din întreaga Europă).
Lectura piesei la Atelierul Naţionalului din Chişinău a fost urmată de dezbateri agitate, unii vorbitori (de exemplu, Mihai Ştefan Poiată) au criticat-o cu asprime, iar alţii, precum Vladimir Beşleagă, Dumitru Crudu, Anatol Durbală, Horia Hristov, Oleg Carp, Andrei Gamarţ, Irina Nechit au remarcat actualitatea subiectului abordat, modalitatea originală de a prezenta confruntarea dintre două personaje insolite, misterioase, între care se stabileşte o relaţie de putere.
„Tânărul acesta vine cu ceva revoluţionar, aşa crede el, cu o piesă constituită din două părţi şi care se bazează pe situaţii reale; îi salut curajul de a-şi prezenta creaţia în faţa colegilor”, a menţionat dl Beşleagă, sugerându-i autorului să mai adauge mişcare în text, „ca să nu rămânem doar la noţiunea de teatru vorbit”.
La încheierea şedinţei a luat cuvântul Sandu Cozub, director artistic al Naţionalului, domnia sa a subliniat că lectura, realizată de Sandu Pleşca şi Iurie Radu, actori de la „M. Eminescu”, a fost un exerciţiu dramatic foarte bun şi că autorul ar trebui să revină la text, pentru a-l îmbunătăţi. Dl Cozub a mai dat de înţeles că dramaturgii basarabeni ar trebui să se înarmeze cu răbdare şi să mai aştepte o vreme până vor fi montaţi pe scena Teatrului Naţional.
Ana Damaschin